Pamflet

O carte de o vară

​Călcați pe morminte și aur visați,

În lux, fără griji, zi de zi vă lăfăiți.

Prin școală trecut-ați ca frunza în vânt,

Căci cărțile-s timp risipit pe pământ.

​Fără habar, dar cu poftă de bani,

Visând la fotolii și tronuri de fani.

Părinții tăcuți s-au resemnat amărâți,

Necăjiți de copiii ajunși desfrânați.

​Din pieptul poporului simplu și frânt,

Un strașnic blestem se ridică-n pământ!

Pe „capete luminate”, pe neam și urmași,

Pe toți ce călcați peste oameni trufași.

​În scaune calde, cu ochii-n tavan,

Fără de minte, din an până-n an,

Să zaceți în boală, în chin și durere,

Iar neamul să piară de foame, scăpătat de putere.

​Să roadă din voi răutatea de ieri,

Iar răul făcut să vă ardă-n tăceri.

Plătiți-vă vina cu râuri de jar,

Până când pacea se-ntoarce pe-altar.