Codul de sub nisipuri

O carte de o vară

Soarele își

arunca ultimele raze de lumină roșiatică ce se înnoda cu albastrul infinit al cerului .

Inundat de lumea străvezie a lunii care tăia liniștită linia infinită a orizontului.

Era plăcut afară .

Adierea liniștită lăsa un miros plăcut de liliac înflorit ce-mi aruncau simțurile în jocul fierbinte a ideilor năstrușnice.

Pe lângă perete erau înșirate ghivece de flori într-un lung șirag ca de perle .

Înviorau poalele caselor , care dispăreau

în urma mea ca fantomele trecutului .

O umbră rămasă din neant , pe care gândurile se luptau în zadar să le închidă , să uite tot ce a fost.

O carte de o vară